Ce părere am despre.....

Ce părere am despre Fashion Days?

Am descoperit acest site de cumpărături online acum 1 an jumate. La corporaţia la care lucrez e foarte la modă shoppingul online, dat fiind faptul că ea - corporaţia adică- precum şi drumul până acolo şi înapoi îţi mănâncă mult timp, nemairămânând timp pentru umblat prin magazine.

Mult timp am refuzat ideea de cumpărături online. Trebuie să văd măcar produsul dacă nu să îl şi probez, pentru a evita suprize. Am făcut totuşi o încercare, încurajată fiind de câteva colege, cliente fidele.

Primul articol cumpărat mi-a plăcut, aşadar a fost un succes. Un sacou roşu cărămiziu, marca Silvian Heach. Pare original, preţ decent- 130 lei, îl port cu drag. E un pic mai lărguţ, a mers şi în prima parte a sarcinii. Am continuat cu o pereche de pantofi sport marca Timberland. Originali şi ăştia, preţ bun comparativ cu magazinele din Ro. Apoi un alt sacou, Silvian Heach, acelaşi preţ, mare cât un sac, deşi cerusem XS... Materialul foarte prost, dezamăgie completă, m-am dezumflat complet pentru câteva luni. Apoi am încercat din nou, cu ceva încălţăminte de la Clarks. Au venit ceva mai greu, dar a meritat aşteptarea. Originali, preţ foarte bun. Am continuat să cumpăr, aproape lunar, la două sau trei luni cumpăram câte ceva, mai ales în perioada cât am fost gravidă, când mă apucase febra"nu voi mai avea bani să-mi cumpăr chestii, ce mă fac, măcar acum să cheltuiesc"

Concluziile la care am ajuns cu privire la acest site sunt urmatoarele:

- nu toate produsele sunt originale. Am observat că brandurile cunoscute, gen Nike, Champions, Timberland, Clarks, Vila sunt originale. Altele, mai puţin cunoscute, nu. Experienţă neplăcută recentă am avut cu produse Miss Miss care mi s-au părut ordinare.

- la încălţăminte preţurile sunt foarte bune. Nu cred că am fost nemulţumită de ceva cumpărat de aici. Cea mai recentă achiziţie, tenişi Timberland pentru soţul meu, i-am luat cu 209 lei, în magazin la noi erau 550 şi acum nu se mai găsesc. Bine, am aşteptat ceva luni să găsesc mărimea lui, i-am "vânat", dar a meritat efortul.

-marele avantaj e că poţi returna produsul. Pentru sume până în 300 lei primeşti banii pe card într-o săptămână de la primirea returului, sumele mai mari vin până într-o lună. Din punctul ăsta de vedere sunt serioşi.

- mi s-a întâmplat de vreo 4 ori să nu corespundă mărimea. La haine mă refer. Mari, prea mari. Ultima oară recent, cu o pereche de pantaloni scurţi Columbia, mărimea S-M în care încape încă una ca mine. Retur, normal.

- produsele vin destul de repede, chiar foarte repede unele dintre ele. Pe vremuri aşteptam mai mult, în special încălţămintea Clarks, care merita oricum aşteptarea, preţurile fiind foarte bune, comparativ cu alte magazine care vând Clarks, sau cu magazinul lor din Afi, unde am fost o singură dată.

- uneori, reducerile nu sunt atât de mari. Uneori, nu găsiţi mărimi normale. Am căutat mult o pereche de jeansi de la Levi s, mărimea mea. Încă mai sper:).

Ce mi-a plăcut din ce am comandat: Timberland, Clarks, Champions, Roberto Botella, Bench, Angels Never Die ( XS-ul care e cel mai mic e de fapt un S, ba câteodată spre M, dar materiale bune), Adidas, Vila (ieftine, calitate bună însă), George Hogg pentru el (tricouri polo care după etichetă nu păreau originale, dar arată ff bine şi se comportă bine la spălat), Primo Emporio ( etichete dubioase, însă materiale bune), Zerimar piele, Polaroid, Pepita Perez, Gardini, Skiny.

Nu mi-a plăcut Miss Miss, Steve Madden (pielea pare ff proastă), Silvian Heach (un produs din două), Souvenir Clubbing.

Mai cumpăr. Din când în când, niciodată ceasuri sau produse foarte scumpe. Per total, impresia e bună.

Bebeluşul la 4 luni şi 2 săptămâni.

 

Întrerup puţin povestea naşterii în spitalul Medicover pentru câteva rânduri despre bebeluşa mea.

Ce face Ioana la vârsta asta? Doarme noaptea aproape neîntrerupt 8 ore, doar că de ceva timp se răsuceşte noaptea în pătuţ, făcând o tură completă de 360 de grade. Cu ceva scâncete, uşor de potolit cu suzeta. Mănâncă de 5 ori în 24 de ore ( asta de la vreo 2 luni). Se răsuceşte singură cu mare uşurinţă pe burtică, apoi îşi trage singură mâna şi se sprijină, ridicând capul ambiţios. Se răsuceşte de două ori la rând! Mare atenţie, poate să-mi cadă din pat. De vreo săptămână lasă capul jos, pentru că se sprijină în el pentru a ridica poponeaţa aia îmbrăcată în pampers, apoi trage genunchii sub ea. Bebeluşa asta vrea sa plece de-a buşilea:)))). Când o las singură în pat, alerg din două în două minute să văd ce face- deşi i-am pus şi perne, o găsesc izbindu-le puternic cu caltaboşii din dotare.

Are 65,5 cm şi 6 kg 160 g. Asta la ultima vizită la pediatru. Băleşte mult. Atât de mult încât de multe ori udă tricoul aproape în întregime. Bagă mai tot în gură, să vadă ce gust are, mâinile sunt preferatele ei, uneori îi încap 4 degete.  La baie seara mănâncă săpun şi dă din picioruşe ca şi cum ar înota, împroşcând apă pe noi, spre marea distracţie a părintelui de sex masculin- el îi face baie, eu sunt asistenta lui cum ar veni.

De plâns, plânge câteodată de-mi vine să plec de acasă, şi nu mai am cuvinte de alinare. Pur şi simplu tac şi mai agit o jucărie în speranţa că se va opri. Şi-l sun pe taică-su să vină de unde e. Am descoperit de curând care e cauza principală. Între mese este obligatoriu să doarmă măcar 10 minute, e alt copil dacă doarme. Când e obosită, i se lasă fălcuţele. Dar nu cedează, se luptă cu somnul, se agită, plânge, urlă, mă loveşte în sâni, e nesuferită. Ce să zic, seamănă cu mă-sa, care dacă e nedormită, tună şi fulgeră.

Râde în hohote. De pe la 4 luni fără. Dar nu aşa, oricum. La început a râs la cip-cirip zbââârrrrrr! Apoi s-a plictisit. A trebuit să inventez altceva. Fetiţa asta e, cum ar zice englezul, "demanding". Râsul ei e cel mai mişto sunet! Mori de râs, nu alta, nu ştiu dacă aţi văzut filmuleţe pe youtube cu bebeluşi care râd. Mă topesc cu totul când o văd că râde, şi sunt foarte mândră de mine de fiecare dată când reuşesc să o fac să râdă. Inutil de zis că tot la taică-su râde mai des, şi eu sunt geloasă. Normal, de faţa mea se plictiseşte, că doar pe mine mă vede toată ziua.

Flirtează. Dada, doamnelor şi domnilor, fetiţa asta flirtează. Zâmbeşte în colţul gurii, te priveşte gales, parcă special să te cucerească, să vii la ea să o iei în braţe, să o plimbi prin toată casa.

Ţipă. De plictiseală, de oboseală, de enervare. Aaaa, eee, aoueee. Şi ce claxon are domnişoara! Cască şi se întinde ca un om mare. Mârâie. Se freacă la ochi cu mânuţele. Manevrează suzeta, o scoate, apoi o bagă la loc în gură, însă invers, într-o parte, nu prea-i reuşeşte mişcarea asta încă.

E toată numai ochi. Să vadă ea tot ce se întâmplă. E sociabilă, îi plac vizitele, şi când are musafiri, e cel mai cuminte copil.

Balansoarul (am găsit o poză pe net aici: http://www.okazii.ro/leagane-balansoare-interior/vand-balansoar-fisher-price-aquarium-a115252250) e în continuare o investiţie minunată. Acum se străduieşte să ajungă la figurinele de pe măsuţa albă, şi le mută de colo-colo. O prind cu centura de siguranţă că prea şi-a luat avânt în ultima vreme.

Eu am o agendă roşie unde notez greutatea şi unele evenimente mai deosebite. Dar am hotărât să scriu mai des pe blog, ca să nu uit. Am întrebat-o şi eu pe mama multe din bebeluşenia mea, nu-şi aminteşte mai nimic. Nu că ea săraca ar fi avut cumva timp de jurnale:)

 

Naşterea în spitalul Medicover. Episodul 2. Programarea pentru cezariană.

Aşa cum am menţionat în postul anterior, din cauza unei operaţii de miopie aveam indicaţie clară de cezariană ( riscam o dezlipire de retină). Indicaţia a fost dată de unul din medicii de la cabinetul unde m-am operat în 2009, Visionclinic mai exact, unde operează Dr Mihai Pop, despre care am numai cuvinte de laudă ( voi scrie separat despre acest episod, pentru cei interesaţi de o astfel de operaţie- a doua mare experienţă a vieţii mele până în prezent). Medicul ginecolog a fost de aceeaşi părere, e bine de ştiut că indicaţia în acest caz o dă oftalmologul, ginecologul poate doar să sfătuiască pacienta.

În cazul în care aş fi avut posibilitatea să aleg între o naştere naturală şi cezariană- cum se poartă pe la noi în România, deşi teoretic la stat nu alegi, medicul hotărăşte- indicaţia de mai sus a atârnat destul de greu în alegerea făcută. Aşadar, deşi soţul mă mai întreba din când în când dacă sunt sigură că nu vreau să încerc să nasc natural- auzise el că e de preferat naşterea naturală, fiind cel mai bine pentru copil, şi nefiind probabil destul de conştient de ce înseamnă să ai o nevastă semi-chioară- am ales cezariană.

Mi-am întrebat medicul, care la momentul respectiv lucra atât în spitalul Medicover, cât şi la Sf. Pantelimon, unde m-ar sfătui să nasc. Citisem pe Internet că medicii care lucrează la privat cheamă pacienţii să nască la stat, pentru că acolo atenţia le revine în întregime lor (nu ştiu cum sta treaba la privat, poate primesc un bonus în funcţie de numărul de pacienţi care nasc cu ei acolo..). Medicul meu mi-a spus că mă operează fără probleme în ambele locuri, ambele sunt sigure din punct de vedere medical, e decizia mea, eu ştiu dacă îmi permit sau nu din punct de vedere financiar, insă condiţiile la privat sunt clar superioare celor de la Pantelimon. M-a calmat un pic, nu era o decizie care trebuia luată pe loc, puteam să mă gândesc cât voiam eu.

Aşa că în săptămâna 37 am mers la spitalul Medicover, prezentarea ne-a fost făcută de Dana Niculescu, reprezentant medical, care spre final mi-a făcut o impresie foarte bună. Ne-a arătat sălile de naştere- pentru naşterea naturală, în sala de operaţie nu se intra, rezerva mamei, zona unde stau nou-născuţii. Apropo, soţul nu intră în sala de operaţie, cred că la alte maternităţi private se poate, aici nu. Am plătit avansul la încheierea contractului, urmând ca restul să fie plătit la externare. A rămas doar să aştept, cuminte, acasă, să mergem cu paşi mici, din aproape în aproape, spre termen.