Bebeluşul la 10 luni

Ce face Ioana la 10 luni:

- se ridică singură în picioare, sprijinindu-se de mine, de mobilă (măsuţa de la televizor, scaune, marginea pătuţului, canapea, uşa de la cuptor etc)

- coboară cu grijă pe un picior, îndoind  genunchiul (înainte pica buf în fund, acum e mai evoluată)

- merge de-a buşilea repede-repede şi mă urmăreşte prin toată casa, dacă merg la baie e după mine, aud paşi de elefant şi apoi cineva împinge uşa şi bagă capul..

- plânge ( a se citi urlă) când o schimb de pampers. Mă loveşte şi se zbate, ca-n filmele cu Karate Kid, eu suflu greu după o astfel de operaţiune. Nu are nici un discomfort, clar, e doar ambiţie. Nu prea îi distrag atenţia cu nimic, uneori o las de capul ei şi pleacă de-a buşilea în fundul gol prin casă. Da, a facut şi pipi pe unde a apucat. Aia e. Alte ori îmi pun ambiţia cu ea şi mă urc pe ea în timp ce îi pun pampersul. Ies învingătoare dar epuizată din confruntare.

- mănâncă binişor. I-am dat şi pâine făcută în casă, îi place, dar îi provoacă gaze- probabil drojdia, nu ştiu exact, aşa că nu mai primeşte. ( eu şi taică-su am făcut ceva nopţi albe din cauza pârţurilor domnişoarei)

- are 6 dinţi. La ultima apariţie a făcut febră 39, era letargică, nu mi-a plăcut deloc, mi se rupea inima când o vedeam cum suferă. Am rezolvat problema cu Nurofen, sper să nu se mai repete episodul ăsta cu febră, deşi am înţeles că ce-i mai rău abia acum urmează, caninii adică.

- o alăptez în continuare. Dimineaţa pe la 5-6, seara la culcare şi o dată în timpul zilei.

- zice"da" "ia", "aaaa", face multă ploicică, mai scoate nişte sunete indescifrabile pe limba ei. Aştept cu nerăbdare să-mi zică mama

- arată cu degetul ce vrea. O plimb în braţe prin casă şi ea mă conduce, îmi arată unde vrea şi ce să-i dau.

- se alintă. Dă capul pe spate să o pup, dă din gene, flirtează, aiaiaiaiaiai..Ca să nu mai zic de iubirea dintre ea şi taică-su. Aşa ceva....

- umblă la cuptor. Se ridică pe uşă, se uită la imaginea ei, râde, apoi umblă la butoane.

- doarme de două ori pe zi. Pe la 11-12 o tură (măcar 30 minute), apoi pe la 16 încă o oră, o oră jumate, poate 2. În zilele bune. Se luptă cu somnul oricum, seamănă cu taică-su aici:))))) că eu nu mă lupt cu nici un somn, cedez din prima

- ieri a stat în picioare singură, fără sprijin, preţ de vreo 10 secunde. Eram amândouă pe covor, ea butona telecomanda de la aerul condiţionat (normal, e fără baterii, că nu vreau să mă bată briza în spate). S-a sprijinit cu o mână de umerii mei, s-a ridicat în două, apoi a luat mâna şi butona telecomanda cu ambele mânuţe, fără sprijin. Are mama fată mare!!

E aşa un copil mişto! Ieri mă întreba taică-su dacă nu cumva ni se pare doar nouă că e grozavă, că suntem subiectivi, că nu toată lumea pare să fie impresionată de ea. I-am zis să-şi vadă de drum, că Ioana chiar e grozavă, şi n-am nevoie de confirmări din partea nimănui, mai ales din partea unor neavizaţi. Parol!

Jocuri bebeluşeşti

Citesc de zor (când am timp) prin cărţi şi pe internet despre jocuri care să stimuleze creieraşul bebeluşesc. Am găsit prea puţine prin cărţile pe care le am, pe internet mai deloc. De cele mai multe ori improvizez, mă străduiesc să o distrez. Singura problemă e că după nişte nopţi mai zdruncinate, partea mea creativă este şi ea cel puţin neinspirată

Ioana caută joacă, când inventez ceva nou îi sclipesc ochii de bucurie şi-mi arată dinţişorii. Cel mai des ne jucăm "de-a bau", eu mă ascund, sau îmi pun chestii pe faţă şi fac bau- acum suntem în stadiu avansat, îşi ascunde şi ea faţa drept scaun şi scoate capul treptat pe o parte sau alta.

Ne mai jucăm cu lego, am primit de la o prietenă nişte cuburi tip lego, dintr-un material moale, care miros a bomboane. Eu construiesc şi Ioana le dărâmă, e plăcerea ei. Îi mai place să le bage pe hornul unui vapor de jucărie, cubul iese pe partea cealaltă şi fetiţa e tare încântată. Când i-am arătat mişcarea băga cubul în horn, dar nu îi dădea drumul din mână şi nu înţelegea de ce nu apare pe partea cealaltă. O caraghioasa.  

Taică-su se juca "cip-cirip" încă de când avea vreo 5 luni. Râdea în hohote, mai merge şi acum câteodată faza asta. Şi bineînţeles că şi noi râdeam, au bebeluşii ăştia un râs contagios.

Cântăm ca sopranele "aaaaa" şi ea după mine, e tare dulce când face aşa. Încerc să o conving să zică "maaa", nu merge. Mai aşteptăm.

Am învăţat-o să facă "bravo" şi "pa". E artistă la bravo, pa în schimb face a la Ceauşescu.

Are o orgă de jucărie şi o butonează de zor. Am creierii franjuri de la zgomotele astea din jucării.

Mai are şi alte jucării, inventez diverse dialoguri cu pluşurile din dotare, cel mai mult îi place sa vorbească cu Mişa şi Maşa. Se uită cu interes şi seriozitate la ei. Nu o ţine mult însă, jucăriile ei preferate sunt obiectele oamenilor mari la care nu prea are voie.

Îmi pun chestii în cap şi zic "Duce măgarul, nu ştie ce duce, duce o hârtie, pân la primărie" (asta ştiu de la soacră-mea). Se amuză şi mă trage de păr să ia ea obiectul din capul meu.  

E greu, domnule, să captezi şi să menţii atenţia unui bebeluş, că el nu simulează interesul, ca oamenii mari, odată întoarce fundul împampersat sau începe să oracăie. Să văd ce mai inventez, că s-a cam plictisit de astea, nu-i de glumă.

Fără somn.

Sunt trează de la ora 3. Ora 3 de dimineaţă, sau 3 târziu în noapte, nu mai ştiu exact. M-a trezit Ioana, care s-a pus în fund şi a început să plângă. Până la 6 fără nu prea a mers nimic, nici sân, nici cântat, nici plimbat, legănat în braţe, pe picioare, astea vechi..I-am pus Nurofen (dacă-s dinţii??), Infacol (dacă trage pirţ??). Alte siropuri de bebeluşi nu mai avem. A facut un caca, am zis că se potoleşte după, nope, nici asta nu a fost, cel puţin nu a avut efectul imediat pe care noi îl aşteptam cu ochii închişi, ca dormeam amândoi pe noi.

Am pus-o în scoică, legată bine cu centura, taică-su a început să o legene. Doarme rupt, pe o margine de pat, cu o mână atârnând, care leagănă din când în când scoica. Norocosul de el! Se duce la muncă în jumătate de oră. Dar el nu ştie cât e de norocos. 

Cred că a adormit cea mică, nu i-am mai auzit ţignalul de mult. O auzeam dacă nu dormea, vă zic eu, are un glas care penetrează toţi pereţii.

Eu ce fac la ora asta? M-am dus la bucatarie, să-i fac de mâncare. Pe la 5 tăiam nişte carne de vită şi zarzavaturi. Între timp am mai intrat pe Facebook, am mai dat un like, două. Am un nou episod dureros de mastită, care nu cedează la Nurofen. De trei zile. Cred că ăsta mă sâcâie cel mai mult, cine a mai auzit de mastită după 10 luni de alăptat?!Mai stau o zi, dacă nu dispare mă duc la medic. Până una alta m-am diagnosticat singură, a apărut din cauza multiplelor lovituri aplicate de maimuţă.

Aş face un film de prezentare pe tema asta. Sunt inspirată, am şi un nume care siiigur sună demn de Oscar: "The perks of being a parent". Pentru cunoscători.

 

Aventuri cu congelatorul

Azi am avut o zi grea. Şi încă nu s-a terminat. Dimineaţă am remarcat cu stupoare că nu mai funcţiona congelatorul. 3 rafturi pline cu cărnuri şi legume de la ţară, inclusiv pacheţele de legume, pui şi vită eco făcute cu multă grijă de mamaie, gata dezgheţate. Aproape de tot unele, mai puţin altele. Bunătate de Samsung no frost a dat chix. Super! Am verificat telefonic disponibilitatea congelatorului din vecini, am obţinut aprobarea, am încărcat două sacoşe din alea de Mega de rafie, copilul prins în chingi în cărucior, şi-am purces la drum cu liftul. Copilul s-a pus pe urlat, cum ştie el când mă-sa nu-i dă toată atenţia lui. Treaba trebuia făcută, aşa că am insistat să fac transferul în timp ce Ioana plângea de parcă o tăia cineva cu drujba (nu există metode de potolire decât luat în braţe etc, era mai greu de făcut treaba cu încărcătura la bord). La întoarcere chiar am speriat un tânăr care s-a incumetat să urce în acelaşi lift cu prinţesa ţâfnoasă şi cu mă-sa cea nepieptănată.

Am făcut o selecţie rapidă, ce era încă îngheţat am păstrat şi am congelat în continuare, ce nu am dat la consum rapid. M-am văitat că cum, că de ce, că eu nu-i dau fetei mele hormoni de cumpărat etc.

Aşa că am fost nevoită să gătesc-îmi prinde bine oricum- am şi supă de pui, şi ardei copţi, şi salată de vinete şi nişte carne de vită cu condimente la macerat. Şi atât

Contactat telefonic, tatăl prinţesei m-a îndrumat cu privire la restarturi etc. Ca urmare a acţiunilor mele coordonate de la distanţă (Dumnezeu ştie ce-oi fi înţeles eu şi ce-oi fi făcut acolo), acum nu mai merge nici frigiderul. Aşa că iaurturile şi altele au aterizat pe balcon.

Ioana însă bate din palme, îmi face "bravo-bravo, mami". Înseamnă că m-am descurcat, nu?

Curiozitate de bebeluş

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt care să o descrie pe Ioana aş alege cu siguranţă "curiozitate". Domnule, bebeluşa asta e atâââât de curioasă şi de atentă, încât am impresia că la vârsta ei observă lucruri pe care eu le trec cu vederea:))). E adevărat că de micuţă reacţiona imediat la sunete, întorcea capul încercând să identifice sursa lor. Apoi a urmat fascinaţia pentru televizor, când a dat prima oară capul într-o parte pentru că îndrăzneam să stau în faţa televizorului, iar eu am râs în hohote.

Acum o atrag sertarele. Deschid un sertar şi ea e toată acolo, se împinge în mine cu premergătorul, apucă uşa cu mâna ei grăsuţă şi împinge capul înainte să vadă ea ce e acolo. Alteori vine de-a buşilea ca un crocodil la pradă, se urcă pe mine, mă trage de pantaloni să ajungă ea prima. Cu ochii mari, cu guriţa larg deschisă în formă de O, scoate nişte sunete aşa, din gât, cu care îşi manifestă nerăbdarea şi interesul. Vaaaaaai, mori de râs când o vezi.

O fascinează tot: maşina de spălat, cuptorul, coşul de gunoi, perdeaua de la bucatarie, oglinda, tooooate dulapurile şi sertarele (pe scurt, tot ce e uşă). Eram la soacră-mea, a deschis cămara să scoată nişte borcane, Ioana a gogonat nişte ochi şi pentru că nu vedea de capul meu (o ţineam în braţe), a înfipt o mână în părul meu şi a tras zdravăn, de m-au podidit lacrimile instant.

Ieri am surprins-o ridicând, pe rând, colţurile covorului din sufragerie, ce s-o ascunde oare sub covor.

Altădata a văzut o jucărie sub canapea, se uita ca un om mare sub ea, nu puteam sub nici o formă să o ridic de pe covor.

Staţi aşa, că acum e sub masă. Oare acolo ce-o mai fi?! 

De unde cumpărăm haine de bebeluşi?

Ca majoritatea bebeluşilor, Ioana a primit cadou multe hăinuţe de la prieteni de-ai noştri, rude, cunoştinţe. A purtat-şi încă poartă-hăinuţe primite de la copii mai mari. Nu am nici o problemă ca ea să poarte haine de la alţi copii, bineînţeles, atât timp cât ştiu de la cine le-am primit, spălate, călcate, sunt foarte bine primite. Nu am în familie bebeluşi de vârste apropiate, majoritatea hăinuţelor "la mâna a doua" purtate de Ioana au fost primite de la vecinii mei, care au un băieţel de doi ani.

În ceea ce priveşte hainele noi cumpărate de noi sau primite, mi-am format deja o părere. În primul rând, bebeluşii cresc foarte repede, aşa că nu se justifică cheltuirea unor sume importante de bani pentru hăinuţe pe care le poartă doar o lună două. Aşa că preţul chiar contează (bineînţeles, are mama doar o fetiţă, aşa că nu fac rabat de la calitate, nu mă acuzaţi de zgârcenie).

Primul pe lista magazinelor este Sofiaman. Au magazin online aici, materiale bune, finisaje bune, preţuri bune, modele frumoase. Nu ştiu cum sunt cele pentru adulţi, voi încerca totuşi, mă încurajează calitatea hăinuţelor pentru copii. Preţuri foarte bune se găsesc la Fashion House Militari, mai ales când sunt reducerile acelea de nshpe la sută. (Ştiu pentru că sora mea, despre care aţi mai auzit- e cealaltă mamă a bebeluşei mele- a venit în câteva rânduri cu sacoşe pline de lucruri foarte drăguţe cumpărate de acolo.) Se mai găsesc în Cora (a luat taică-su recent o salopetă pe care scrie "Daddy loves me", că cică cu Mummy nu mai aveau). Recomand.
Îmi mai plac hăinuţele de la C&A. Nu am cumpărat de acolo, deci nu ştiu preţurile, dar am primit ceva hăinuţe foarte drăguţe. O prietenă mi-a spus că ar fi preţuri rezonabile, cunoscând-o, înseamnă că aşa e, are un simţ al măsurii bine dezvoltat.
Am primit multe lucruşoare foarte drăguţe de la H&M. De acolo i-a mai cumpărat taică-su (eu sunt mai mult prizonieră în casă, d-aia tot zic că el a cumpărat, el a dres, etc). Eu mă mai uit pe site-ul online. E bun, raportul calitate-preţ, recomand, deşi nu sunt fan al magazinului (hainele pentru aduţi mă dezamăgesc complet, mai ales de când au venit în România).
De curând am primit de la o altă prietenă hăinuţe de la Mothercare. Foarte frumos cadou, mulţumim, Daniela!Sunt mai scumpe, ce-i drept, nu şi le poate permite oricine. Dar sunt frumoase, de calitate, bine lucrate, deosebite. Uneori sunt accesibile, se găsesc seturi de colanţi, malete, body-uri, dresuri, mai ales la reduceri (au acum reduceri de 40-50%), nu mai par aşa scumpe. Cum ziceam, nu şi le poate permite oricine, sau mai exact, e un efort financiar pentru majoritatea să-şi îmbrace copilul doar de la Mothercare.
Şi mai sunt hăinuţele celor de la ROMBABY. Ieftine, de bumbac, practice, se găsesc în majoritatea supermarketurilor şi în magazinele pentru copii. Recomand mai ales pe perioada diversificării, când proaspăta mămică descoperă că legumele pătează (unele pete nu ies cu nimic:((((() şi e nevoie să schimbe copilul de nu ştiu câte ori pe zi (şi tot arată ca un purcel, cel puţin a mea). Unele articole sunt chiar de calitate, oricum, sunt moi şi plăcute la atingere, croite cu cap pentru un bebeluş de vârsta respectivă.
Cam atât deocamdată, s-a trezit domnişoara şi face gălăgie să o bag în seamă. Pe măsură ce mai descopăr, revin cu informaţii.

Când bebeluşul începe să devină copil

Ioana mea seamănă tot mai mult a copil. Nu merge încă, dar se caţără şi se ridică în picioare cu sprijin, este extrem de ambiţioasă, e atentă la tot ce mişcă, vrea să pună mâna pe tot, e curioasă foc. O bănuiesc de studii în escrocherie sentimentală, cred că foloseşte deja plânsul ca pe o armă (asta se vede cel mai mult la plimbarea în parc, care pentru majoritatea părinţilor cu copii în căruţ e relaxare, pentru mine nu prea e, că domnişoara pofteşte în braţe), aşa cum fac copiii, nu bebeluşii.

Râde şmechereşte şi caută joacă. Prinde extrem de repede mişcările pe care i le arăt, normal, ca un geniu mic ce este (în ochii mei de mamă şi cu siguranţă nu numai:P). Face pa şi bravo.

Dansează. Dă din fund adică, înainte-înapoi. Nu pe orice muzică, normal. Ieri a fost un moment din ăsta, a început să danseze pe "Highway to hell". Să mor de râs când am văzut-o bălăngănind pampersul!

Are 6 dinţi la vedere şi încă doi pe care îi bănuiesc, că nu mă lasă să văd. Şi molfăie cu ei, biscuiţi, mere (câte un măr întreg), pâine, e aşa de caraghioasă cum mestecă ea ca un om mare, mai şi clefăie.

Are preferinţe la cântece. Unele o absorb complet, pe altele nu le suferă.

Aseară m-am uitat la un filmuleţ cu ea. Avea 2 luni şi vorbea cu peştii din balansoar. Ce micuţă era, nu-mi venea să cred cât a crescut!

Nu pot să cred că scriu eu aşa ceva, dar începe să mi se facă dor de bebeluşenia aia de la început...că aşa fac amărâtele de femei, după ce încep şi ele să mai doarmă nopţile, li se pune o ceaţă pe ochi şi o iau razna...ceea ce de obicei duce la un al doilea copil (Doamne, menţine-mă lucidă mai mult timp, că nu-mi permit acum să mai fac unul, sub nici o formă!..să mai stăm câţiva ani zic!)

N-am mai scris de ceva vreme. De fapt nu am mai postat, de scris am mai scris, am muuulte drafturi pe care nu am apucat să le postez pentru că mă surprindea domnişoara la laptop. Şi mă dădea la o parte, venea ea la butoane, ca un mic programator. Din seria asta, mi-a răsucit imaginea de pe desktop, de a fost nevoie să sun un (o)prieten(ă) să mă descurce. Aşa că m-am suparat, am dat milităria jos din pod şi am urcat laptopul (nu în pod) pe corpul de mobilă de lângă televizor. Nu ajunge aici deocamdată, aşa că voi profita şi voi scrie cât mai mult.

Urmează şi postarea de 10 luni. E "pe vine", sper să o termin curând.

Oricum ar fi, deocamdată cel puţin, Ioana e tot bebeluşa mea, chiar dacă se văd din ce în ce mai des indicii de tranformare în copil.